duminică, 11 octombrie 2015

jbang-jbang

"Separation Anxiety Club" este o hală situată undeva în spatele Băii Griviţa. Cândva arăta mai bine însă tind să cred că este mai sigur aşa. Între timp a rămas fără tavan ca urmare a experimentului de acum 2 ani când s-au testat dronele-kamikaze.
Anul trecut, organizatorii au prins o colaborare interesantă cu inginerii de la Măgurele care ne-au pus la dispoziţie nişte arme-pilot pe bază de laser. Până şi decorul a fost schimbat total. S-a renunţat la labirintul holografic şi-n schimb s-au instalat copaci electrici, nu foarte înalţi, care îşi îmbinau coroanele unele într-altele rotunjind deasupra noastră arcuri voltaice. Printre ei, butoaie mari de tablă înnegrite cu smoală, foloseau drept mese. În aer  Sol Invictus făcea ravagii. Unii o luau razna şi-o dădeau pe pogo. Bodyguarzii erau nevoiţi să-i potolească cu bulane electrice fixate direct pe beregate. Un timp zăceau paralizaţi pe podea. După ce-şi reveneau, o luau de la capăt. La fel şi bodyguarzii. S.A.C. era locul unde se adunau toţi neadaptaţii. Cei mai mulţi, scriitori şi IT-işti. Unii dintre ei erau chiar scriitori-IT-işti. Preoți, bucătari, dansatoare la bară, sportivi de performanță. În fine, la o scurtă privire puteai vedea lei, tigri tatuaţi, hiene rase pe-o parte cu frezele-n ochi, efecte stroboscopice şi mult fum.
Din 2000 încoace, ne adunăm, odată pe an, vara, undeva spre miezul nopţii. Mereu apar membri noi care din păcate nu rezistă. Nerăbdarea poate fi observată la mulţi manifestându-se în rictusuri fine sau în strângeri de pumni care scot în evidenţă tijele falangelor. Abia aşteptam să testăm armele, însă regulile sunt mereu foarte stricte. Trebuie să fim pe fază la semnalul dat de la DJ Muzzle, care, oricare ar fi el, tot Muzzle rămâne. Treaba lui este să lanseze în boxe un sunet cu frecventa de 18 Hz timp de 6 secunde. Dacă nu ai răbdare rişti să fii bulanizat.
Pentru mine anul trecut a fost anul meu de glorie. Am reuşit să scap de o fobie similară cu teama de clovni.
Stăteam de vorbă cu leul meu, în picioare, lângă un butoi şi beam ceva tărie. Aşteptam. Deodată, aud în spatele meu un ”Bună”, piţigăiat. Mi se zburleşte tatuajul pe ceafă. Când mă întorc, jbang. Mă izbeşte cu picioarele-n piept. Cad. Nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. Mă ridic. Doamna-cangur, toată numai un zâmbet. A dracului zâmbet, de nu m-ar fi durut aşa de tare şi-mi mai trânteşte un ”Bună” tot aşa, cu picioarele ei atletice. Jbang-jbang de 2 ori ca-n Mortal Kombat.
What the fuck!
Râdea şi ţopăia în jurul meu. Lion Man, care m-a ajutat să mă ridic şi a doua oară, îşi râcâia gheara pe spinarea mea. Îi făceam semne să stea calm.
--Ce mult mă bucur că te văd! îmi spune.
Mor pe chestiile astea care vor să tragă de tine o reciprocitate a sentimentelor. Nu mă bucuram deloc. Persoana asta avea efectul la fel de stresant ca al unei zornăitori de bebeluşi agitate până la exasperare.
I'm not you're fucking baby, bitch!
La dracu', zâmbeşte, vorbeşte frumos cu mine. Mi-am ţinut înjurăturile în vârful ghearelor adânc înfipte în carnea din podul palmei. Aş fi fost o mojică să-i răspund urât, prin urmare, bunul simţ s-a activat aşa cum se activează mecanismul unei păpuşi de plastic care nu se poate abţine să nu spună acel fucking ”mama” ori de câte ori o înclini.
--Şi eu mă bucur! îi răspund. Probabil că faţa mea sugera teatralitate, pe undeva nici nu-mi doream altceva.
--Da' ce ai, pari uşor tristă! Când am auzit-o pe asta mi s-a făcut teamă ca nu cumva să-şi scoată iar zornăitoarea aia pentru bebeluşi, ori să înceapă să ţopăie în jurul meu. Trebuia să-mi joc ultima carte şi să scap de ea. Mi-am luat faţa aceea accesorizată cu un snake smile. Nu ştiu dacă cineva îşi poate imagina. Să zâmbeşti şi să emani în acelaşi timp pericolul unei muşcături fatale. TOXIC SMILE!
--Stai liniştită, e de la tequila, cu siguranţă! Apoi sunt nedormită de 3 zile! Mă agăţ de gâtul leului meu, îl sărut, încă decent. Doamna Cangur, n-a mai aşteptat şi varianta french.
--Bine, copii, vă las!
Pfiu!
Amândoi simţeam nevoia de un shot şi de o victimă. Ne pitim după butoi, fixăm ţinta. Mereu funcţionează faza asta. DJ-ul se prăbuşeşte pe podea.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu